A doua abdicare

Napoleon nu este o personalitate. Napoleon a devenit un mit. Puţini au reuşit să acumuleze deopotrivă ură şi admiraţie, laude şi critici, să aibă o ascensiune fulminantă şi o cădere atât de brutală. Destinul lui Napoleon este o epopee a timpurilor moderne şi îi conferă o aură mesianică. Protagonist al celei mai mari aventuri militare şi politice consemnate de istoria modernă, a obligat Europa să i se închine, a creat sistemul juridic modern şi a avut o moarte chinuitoare. Chiar doborât şi exilat, un prizonier umilit şi jignit de un grobian ofiţer englez (guvernatorul insulei Sf. Elena, generalul Hudson Lowe), Napoleon a rămas o ameninţare pentru familia de Bourbon, care a dat regi ticăloşi, lacomi, ipocriţi şi fricoşi. Împăratul, denumit de către monarhişti "Uzurpatorul", a fost victima unei otrăviri lente, cu efecte convulsive şi stări prelungite de febrilitate şi delir. Ipoteza conspiraţionistă, considerată a fi o simplă fabulaţie a creatorilor de poveşti şi de scenarii paranoice, s-a dovedit a fi adevărată. Teza oficială a cancerului la stomac a fost infirmată de descoperirea unei cantităţi de arsenic mineral de 13 ori mai mare decât cea normală în părul "micului corsican".

Recunoscut pentru memoria sa de excepţie, pentru geniul strategic şi pentru dorinţa de a transforma Franţa într-o ţară mesianică, Napoleon a fost şi un matematician apreciat, fiind chiar creatorul unei teoreme geometrice. Dacă nu ar fi urmat o carieră militară, cu siguranţă ar fi fost un strălucit profesor de matematică la Sorbona. Élie Faure, istoric al artei, afirmă metaforic că Isus Christos era, la începutul secolului al XIX-lea, mai puţin cunoscut decât Napoleon, iar Honoré de Balzac îl prezintă admirativ ca fiind "un om care avea la căpătâi un cod şi o sabie, cuvântul şi acţiunea" ("un homme qui avait dans la tête un code et une épée, la parole et l'action").

22 iunie 1815 - zi nefastă în istoria Franţei, prilej de entuziasm, totodată, pentru naţiunile europene eliberate de tirania unui ofiţer ambiţios, avid de glorie eternă şi putere absolută. Împăratul francezilor este deportat în insula Sf. Elena, unde-şi va trăi ultimii ani din viaţa atât de agitată.


Citate celebre:
1. Iertarea înseamnă a te ridica mai presus decât cei ce te-au insultat.
2. Un conducător este un negustor de speranţe.
3. Imposibil este un cuvânt care se găseşte doar în dicţionarul proştilor.
4. Cine linguşeşte în faţă, bârfeşte în spate.
5. Istoria e o minciună pe care nimeni nu o contestă.
6. Istoria este o minciună asupra căreia istoricii s-au pus de acord.
7. Dacă Socrate ar intra în cameră, toţi ne-am ridica în picioare pentru a-l cinsti. Dacă ar intra Isus Christos, toţi i-am cădea la picioare.
8. Cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit.
9. În politică, prostia nu e un handicap.
10. Nu întrerupeţi niciodată un duşman care e pe punctul de a comite o eroare.
11. Victoriile asupra femeilor sunt singurele care se obţin scăpând prin fugă.
12. Toate femeile sunt curve, mai puţin mama şi sora mea. Dar să nu pierdem din vedere că şi ele sunt femei.