Inconştienţi sau orbiţi de exaltare, francezii s-au răzbunat pe atitudinea pasivă a lui Jacques Chirac alegând un personaj agresiv, cu trăsături diabolice. Regimul poliţienesc intolerant, instaurat în calitatea sa de ministru de interne, ar fi trebuit să repugne naţiunii care a reanimat libertatea în Europa. Charisma indenegabilă a lui Nicolas Sarkozy, revenit spectaculos dintr-o dizgraţie populară nu prea îndelungată, i-a adus o victorie facilitată de susţinerea extremei drepte, de degringolada socialiştilor şi de gafele monumentale ale candidatei stângii. Liniile generale ale orientării noului preşedinte sunt construite pe autoritarism, cultul represiunii, instigarea la ura faţă de imigranţi, represiunea isterică disproporţionată în raport cu gravitatea infracţiunii şi stigmatizarea unor largi categorii sociale (tinerii din suburbii, asistaţii social, sindicaliştii, organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului). Trăsături care se regăsesc în toate regimurile totalitariste.Declarativ, Sarkozy urmăreşte revigorarea Franţei şi recâştigarea rolului de prim rang în Uniunea Europeană. Demagog strălucit, a trecut în penumbră celelalte puncte ale programului său, care ar determina un recul al drepturilor omului, aplicând cu stricteţe principiile a ceea ce Michel Foucault numea "biopolitică" sau "bioputere": controlul vieţii biologice a indivizilor, întocmirea de fişe pentru toţi cetăţenii, cuprinzând informaţii despre obiceiuri, starea de sănătate, situaţia familială şi financiară, locuri frecventate, preferinţe de consum, lecturi, site-uri de internet accesate, deplasările subiecţilor, generalizarea videosupravegherii inteligente etc. Reducerea bugetului educaţiei, în paralel cu creşterea cheltuielilor militare în beneficiul multinaţionalelor de armament Dassault şi Lagardère (devenit şi grup media, al treilea ca mărime din lume) a fost un punct ignorat cu desăvârşire de francezi. Orice regim cu tendinţe autoritare, vădite sau ascunse, lasă în paragină educaţia: cu cât un popor este mai needucat, cu atât el va fi mai uşor de condus. Relaţiile apropiate dintre Nicolas Sarkozy şi Arnaud Lagardère s-au consolidat şi printr-o "cumetrie": Sarkozy este naşul fiului magnatului francez. Mai mult, cu ocazia celui de-al doilea tur de scrutin, Sarkozy a demonstrat un "cult" al valorilor democraţiei intervenind pe lângă Arnaud Lagardère şi determinând concedierea ziaristului Alain Genestar, care publicase un articol referitor la absenţa de la vot a Ceciliei Sarkozy. "Allons enfants de la patrie,/ Le jour de gloire est arrivé."
