2000 de ani de minciună (partea a treia)

Evanghelia după Iuda

Versiunea oficială: În 1947, un păstor de capre se amuză aruncând cu pietre în grotele săpate în stâncă, foste adăposturi ale comunităţii religioase eseniene. Auzind sunete de vase sparte, intră în grote şi descoperă papirusuri vechi deteriorate. O parte dintre manuscrise este folosită de mama sa pentru a aprinde focul, cealaltă parte este recuperată de istorici, adunată şi cercetată la Muzeul Rockefeller, actualmente Muzeul de Cercetări Biblice din Ierusalim. Cea mai mare parte a manuscriselor a fost descifrată, spre panica teologilor creştini, care şi-au văzut năruite o serie de teorii considerate imuabile. În anul 2001, toate manuscrisele aflate la dispoziţia istoricilor şi lingviştilor au fost publicate în 39 de volume.

.

Realitatea este puţin diferită de versiunea oficială. Păstorul era un beduin care căuta o ascunzătoare sigură pentru marfa sa de contrabandă, iar manuscrisele presupuse a fi fost arse au fost recuperate şi ascunse în arhivele secrete ale Vaticanului. Fără şanse de a fi date vreodată publicităţii. Vigilenţei "recuperatorilor" de manuscrise, trimişi de Vatican în cea mai mare grabă, îi scapă tocmai piesa de rezistenţă a tezaurului: "Evanghelia după Iuda", pierdută în mod misterios şi regăsită întâmplător la sfârşitul secolului trecut.

Restaurarea manuscriselor

Manuscrisele sunt redactate de esenieni între anii -250 şi +68 şi cuprind texte religioase, psalmi, povestiri eroice şi tratări ale unor probleme de legate de dreptate. Fragmentele religioase sunt texte veterotestamentare, fără urme de texte evanghelice, de menţionări ale apostolilor, ale lui Isus sau ale învierii. Câteva manuscrise sunt stânjenitoare pentru propaganda creştină: ele arată că istoria lui Isus a fost inspirată, printre altele, de mesia Menahem, respins de farisei, condamnat la moarte de către romani şi resuscitat de discipoli. Pasaje întregi din aceste scrieri sunt recopiate în Evanghelia după Matei. Fragmentele 4Q521 şi 4Q525 conţin menţiunea unui mesia unic şi escatologic, foarte aproape de Christul primilor creştini, precum şi conceptul de Dumnezeu ca tată al acestui mesia. Textele primare ale Noului Testament consemnează un mesia care devine fiul lui Dumnezeu abia după înviere. Conducătorul sectei mesianice a esenienilor, Stăpânul Dreptăţii, a fost crucificat, modelul fiind preluat de scrierile neotestamentare, prelucrare a originalului de la Qumran.

Astfel, creştinismul pierde aura mincinoasă creată de apologeţii şi preoţii creştini, potrivit cărora ideea lui Christos - Mesia nu are antecedent în literatura apocaliptică şi mesianică a iudaismului.